Rozmarinul este un arbust stufos, aromat, veşnic verde, care se găseşte în tot bazinul mediteraneean.
Spicele de flori, colorate în albastru-deschis sau lila, se deschid în mai şi iunie. Ele conţin un ulei esenţial, care intră în compoziţia apei de colonie.
Principii active
Rozmarinul conţine multe principii active.
- Flavonoidele sunt stimulente şi antioxidanţi;
- fenolii – mai ales acidul rozmarinic – sunt antiseptici şi reduc inflamaţiile;
- taninii astringenţi luptă împotriva infecţiilor.
Utilizări medicinale
Flavonoidele din rozmarin stimulează circulaţia prin tonifierea capilarelor şi prin ameliorarea fluxului sangvin venos, beneficii care justifică utilizarea tradiţională a rozmarinului pentru îmbunătăţirea memoriei şi a concentrării, pentru tratarea durerilor de cap şi pentru stimularea creşterii părului.
Planta uşurează digestia şi este prescrisă pentru probleme precum dispepsia, crampele gastrice, aerofagia şi constipaţia. De asemenea, rozmarinul creşte secreţia biliară, importantă pentru digestia grăsimilor.
Rozmarinul este un antiinflamator eficient. Are calităţi antibacteriene şi expectorante, putând fi folosit în tratarea infecţiilor tractului respirator. Este şi un tonic bun pentru persoanele care suferă de oboseală.
Extern, uleiul esenţial de rozmarin se diluează cu un ulei excipient, precum cel de floarea soarelui, şi se foloseşte ca masaj pentru tratarea durerilor musculare, a sciaticii şi a inflamaţiilor reumatice.
Extractul de rozmarin stimulează foliculii de păr şi circulaţia scalpului, de aceea se aplică pe cap pentru prevenirea alopeciei. Calităţile lui antiseptice îl fac util şi în tratamentul mătreţii.
